zăbală
română
Etimologie
Din maghiară zabola.
Pronunție
- AFI: /zəˈba.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului zăbală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zăbală | zăbale |
| Articulat | zăbala | zăbalele |
| Genitiv-Dativ | zăbalei | zăbalelor |
| Vocativ | zăbală | zăbalelor |
- parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce.
- bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță.
- (la pl.) bale.
- (la pl.) colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online