încuia

română

Etimologie

Din latină incuncare (< cŭneāre).

Pronunție

• AFI: /ɨn.kuˈja/

Verb

Conjugarea verbului (se) încuia
Infinitiv	a (se) încuia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încuie
Participiu	încuiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc.

   A încuiat zăvorul la ușă.

2. a reține pe cineva închis într-o încăpere.

   A încuia o casă; s-a încuiat în casă.

3. (v.refl.) a se închide (singur), a se izola într-o încăpere.
4. (fig.) (fam.) a face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda.

   L-a încuiat cu replica lui.

5. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) constipa.

Sinonime

• 1: închide, pune, trage
• 2-3: (se) fereca, (se) închide, (se) zăvorî
• 4: (fig.) înfunda
• 5: constipa

Antonime

• descuia

Cuvinte derivate

• încuiere
• încuietoare
• încuietură

Cuvinte apropiate

• descuia

Traduceri

a închide cu o încuietoare

afrikaans: afsluit (Afrikaans) catalană: tancar (català) cehă: zamknout (čeština) daneză: låse (dansk), lukke (dansk) engleză: lock (English) esperanto: fermi (Esperanto) finlandeză: lukita (suomi) franceză: fermer (français) germană: abschließen (Deutsch) greacă: κλειδώνω (Ελληνικά) (kleidóno) italiană: chiudere (italiano)

maghiară: bezár (magyar) neerlandeză: afsluiten (Nederlands) occitană: tapar (occitan) papamiento: sera (Papiamentu) poloneză: zakluczyć (polski) portugheză: trancar (português) slovenă: zakleniti (slovenščina) spaniolă: cerrar (español) suedeză: låsa (svenska) turcă: kilitlemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online