înțelege

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină intĕllĭgĕre.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʦeˈle.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înțelege
Infinitiv a (se) înțelege
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înțeleg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înțeleagă
Participiu înțeles
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a-și face, a avea o idee clară și exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe.
    A înțeles sensul celor citite.
  2. a-și da seama de ceva.
    Cine nu înțelege de cuvânt, o pățește.
  3. a pricepe o limbă străină.
    Înțelegi franceza?
  4. a constata, a vedea, a observa, a băga de seamă.
    Nu înțelegi să mă lași în pace?
  5. a gândi, a reflecta, a concepe.
    Pur și simplu nu înțeleg cum a dispărut.
    Nu înțeleg de ce s-a întâmplat astfel.
  6. (v.refl. recipr.) a ajunge la învoială, a cădea de acord, a se împăca, a conveni cu cineva.
    Se înțeleg asupra prețului.
  7. a conviețui în bună învoială, a se înțelege, a se învoi.
    Se înțeleg bine împreună.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Așa (mai) înțeleg și eu = așa da, așa e pe placul meu
  • A înțelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (și a aproba) cauzele comportării cuiva
  • () înțelegi? = se spune cuiva pentru a verifica înțelegerea celor spuse
  • () înțelegi! = marchează o situație în care există un substrat
  • (refl.) Se înțelege de la sine = este evident
  • (intranz.) A înțelege de glumă = a nu se supăra pentru o glumă făcută pe socoteala lui
  • (tranz.) A nu înțelege nimic din ceva = a nu se alege cu nimic din ceva, a nu profita din ceva


Traduceri

Etimologie

Din înțelege.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru înțelege.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru înțelege.

Referințe