șoarece
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Variante
Etimologie
Din latină sorex, soricis, sōrĭcem < de origine defintivă incertă. Poate în legătură cu susurrus sau greacă antică ὕραξ (húraks, „chițcan”).
Înrudit cu aromână shoaric, dalmată surco, franceză souris, friulană surîs, italiană sorice, sorcio, napolitană sorece, siciliană surci, sùrici, spaniolă sorce și venețiană sorxe.
Pronunție
- AFI: /'ʃo̯a.re.ʧe/
Substantiv
Declinarea substantivului șoarece | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | șoarece | șoareci |
Articulat | șoarecele | șoarecii |
Genitiv-Dativ | șoarecelui | șoarecilor |
Vocativ | șoarece | șoarecilor |
- (zool.) (Mus, mai ales Mus musculus) animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- (A nu scăpa) nici în gaură (sau nici în bortă) de șoarece = (a nu se putea salva) nici în cea mai ferită ascunzătoare
- A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă
- A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna
- I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă) = se spune despre un om foarte flămând
- În gaură (sau în bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe
Vezi și
vedeți și
Traduceri
mamifer
|
|