șoarece

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
șoarece
Un șoarece
Șoareci

română

Variante

Etimologie

Din latină sorex, soricis, sōrĭcem < de origine defintivă incertă. Poate în legătură cu susurrus sau greacă antică ὕραξ (húraks, „chițcan”).

Înrudit cu aromână shoaric, dalmată surco, franceză souris, friulană surîs, italiană sorice, sorcio, napolitană sorece, siciliană surci, sùrici, spaniolă sorce și venețiană sorxe.

Pronunție

  • AFI: /'ʃo̯a.re.ʧe/


Substantiv


Declinarea substantivului
șoarece
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șoarece șoareci
Articulat șoarecele șoarecii
Dativ-Genitiv șoarecelui șoarecilor
Vocativ șoarece șoarecilor
  1. (zool.) (Mus, mai ales Mus musculus) animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (A nu scăpa) nici în gaură (sau nici în bortă) de șoarece = (a nu se putea salva) nici în cea mai ferită ascunzătoare
  • A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă
  • A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna
  • I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă) = se spune despre un om foarte flămând
  • În gaură (sau în bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe