beak

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie bec, care provine din anglo-normandă bec < latină beccus.

Inevitabil din limba galică beccus, *bekkos < proto-celtică *bekkos. Înrudit cu bretonă beg.

Pronunție


Substantiv

beak, pl. beaks

  1. (ornit.) cioc, plisc
  2. (p.ext.) proeminență, cioc (la caracatițe, broaște-țestoase etc.)
  3. (entom.) proeminență lungă de supt la unele insecte
  4. (spec.) parte de sus la cochilii
  5. (mar.) pinten
  6. (argou) orice persoană de autoritate; judecător de pace, magistrat, judecător, director (de liceu)
    I clapp'd my peepers full of tears, and so the old beak set me free.
  7. (argou) nas; (spec.) nas mare și coroiat
  8. (p.ext.) vârf ascuțit
  9. (ist., mar.) taie mare
  10. (mar.) nas
  11. (arhit.) parte în relief a cornișei pentru scurgerea apei

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to beak
Infinitiv to beak
Prezent simplu
pers. 3 sg.
beaks
Trecut simplu beaked
Participiu trecut beaked
Participiu prezent beaking
  1. a bate sau a lovi cu ciocul
  2. a prinde cu ciocul

Anagrame

Referințe