biet

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wiki letter w.svg Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-nld
Wiki letter w.svg Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-nld

română

Etimologie

Origine necunoscută.

Nuanța afectivă puternică este evidentă în întrebuințarea curentă a cuvântului, când este vorba de membrii familiei decedați: bietul tata, bietul frate-meu (confer spaniolă mi pobre padre).

Presupunem că acest caz indică adevărata semnificație a cuvântului, caz în care se poate recunoaște în el latină vĕtus ("vechi"), care s-a întrebuințat de asemenea din epoca clasică desemnînd "strămoșii, cei morți".

În acest caz, bietul Petre a început prin a însemna "răposatul Petre" și apoi, printr-o asociație de idei firească, "bietul Petre" (confer și săracul Petre). Fonetismul lui vĕtus > biet este normal; confer și italiană vieto ("trecut, vechi").

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
biet
Singular Plural
Masculin biet bieți
Feminin biată biete
Neutru biet biete
  1. (N.B. precedă nume de ființe) vrednic de milă, de plâns.
    Un biet țăran; bietul de mine!
  2. (despre morți) regretat.
  3. vrednic de dispreț; fără însemnătate, fără valoare.
    Un biet funcționar.

Sinonime


Traduceri

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

biet, pl. bieten

  1. sfeclă

Cuvinte compuse