denunța

română

Etimologie

Din franceză dénoncer < latină denuntiare.

Pronunție

• AFI: /de.nunˈʦa/

Verb

Conjugarea verbului denunța
Infinitiv	a denunța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	denunț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să denunțe
Participiu	denunțat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț.

   L-a denunța autorităților.

2. a pârî.
3. a comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract.

Sinonime

• 1: pârî, reclama, spune, (pop.) vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) ponoslui, (înv.) jelui, vădi, (fam. fig.) aranja, turna

Cuvinte derivate

• denunț
• denunțare
• denunțător

Cuvinte apropiate

• anunț

Traduceri

a face un denunț

catalană: denunciar (català) daneză: anklage (dansk), beskylde (dansk) engleză: denounce (English) esperanto: denunci (Esperanto) franceză: dénoncer (français) germană: denunzieren (Deutsch) greacă: καταγγέλω (katagkélo) (Ελληνικά)

italiană: denunciare (italiano) neerlandeză: beschuldigen (Nederlands), aanklagen (Nederlands) papamiento: denunsiá (Papiamentu) portugheză: denunciar (português) spaniolă: denunciar (español) suedeză: fördöma (svenska), ange (svenska) turcă: ihbar etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online