flame

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : flamé

română

Etimologie

Din flamă.

Pronunție

  • AFI: /ˈfla.me/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru flamă.





engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie flaume, flaumbe, îmbinare între flame și flambe din anglo-normandă (= flamble) < primul cuvânt din latină flamma și al doilea din flammula < flamma. Amândouă din pre-latină *fladma.

Pronunție


Substantiv

flame, pl. flames

  1. flacără, flamă
    The flame refused to die even if it was windy.
  2. (fig.) iubit, iubită
    She was an old flame of mine.
  3. (Internet) comentariu de ofensă, insultă, jignire
  4. culoarea flacărei, roșu-aprins
    culoarea flacărei:   
  5. (muz., în luterie) buclă sau figură folosită în fabricarea instrumentelor
    The cello has a two-piece back with a beautiful narrow flame.
  6. (fig.) pasiune, ardoare, înflăcărare, foc, zel; mânie

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to flame
Infinitiv to flame
Prezent simplu
pers. 3 sg.
flames
Trecut simplu flamed
Participiu trecut flamed
Participiu prezent flaming
  1. a arde cu flăcări
  2. (fig.) a (se) înflăcăra, a (se) învăpăia
  3. (Internet) a scrie comentari ofensive, a insulta, a jigni
    I flamed him for spamming in my favourite newsgroup.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Adjectiv

flame (necomparabil)

  1. de culoarea flacărei, roșu-aprins

Anagrame

Referințe