mamă

De la Wikționar, dicționarul liber
O mamă cu pruncul ei

română

Etimologie

Din latină mamma.

Pronunție

  • AFI: /ˈma.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mamă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mamă mame
Articulat mama mamele
Genitiv-Dativ mamei mamelor
Vocativ mamo mamelor
  1. femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa.
    Dânsa e mama copilului.
  2. femela unui animal în raport cu puii ei.
  3. (la voc.) termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau, p. ext. unei persoane mai tinere.
    Florico, mamă, să ne scrii!.
  4. (fig.) punct inițial al unui lucru; origine.
    Repetiția este mama învățăturii.
  5. (fig.) izvor, cauză.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Paronime

Locuțiuni

Expresii

  • Vai de mama mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.)
  • (De) mama focului = grozav, strașnic, extraordinar
  • La mama dracului = foarte departe
  • De când mama m-a (sau te-a, l-a etc.) făcut = de când sunt (sau ești, este etc.) pe lume; de totdeauna
  • De (sau pe) când era mama fată (mare) = de foarte multă vreme
  • (pop.) A cere cât pe mă-sa = a pretinde un preț exagerat
  • O mamă de bătaie = o bătaie strașnică


Traduceri

Referințe