mană

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : mana, MANA, Mana, maná, mañá, maña, manā, mână, mâna, mãnã
Gen de mană
Mană pe frunze
Recolta manei

română

Etimologie

Din neogreacă μάννα (mánna) (sec. XVII), în parte prin bulgară мана (mana).

Provine din ebraică מן (mān).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
mană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mană invariabil
Articulat mana invariabil
Genitiv-Dativ manei invariabil
Vocativ mană invariabil
  1. (bot.) (Lecanora esculenta) lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici ghemuri cenușii, purtate uneori în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie; (p.ext.) pâine făcută din acest lichen.
  2. (fig.) rod; frupt.
    Mana la vite.
  3. (fig.) belșug, abundență.
    Mana livezilor.
  4. (bot.) numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite.
  5. (met.) rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; (p.ext.) stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după ploaie.
  6. (bis.) hrană pe care se credeDumnezeu o trimitea israeliților, în fiecare dimineață, în deșertul Arabiei.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe