mince

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

cehă

(čeština)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /mɪntsɛ/


Substantiv

mince f., mince pl.

  1. monedă

Sinonime

Cuvinte apropiate





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie mincen, minsen; parțial prin engleza veche minsian ("a face mai mic"), din proto-germanică *minnisōnan ("a face mai puțin"); parțial din franceza veche mincer, mincier ("a mărunți, a sfărâma") < mince.

Pronunție


Substantiv

mince, (nenumărabil și numărabil; pl. minces)

  1. (nenumărabil) carne tocată
    Mince tastes really good fried in a pan with some chopped onion and tomato.
  2. tocătură
  3. (nenumărabil) umplutură din mere tocate, mirodenii, osânză, stafide, etc. (pentru prăjituri)
  4. (numărabil) mers elegant


Verb


Conjugarea verbului
to mince
Infinitiv to mince
Prezent simplu
pers. 3 sg.
minces
Trecut simplu minced
Participiu trecut minced
Participiu prezent mincing
  1. a mărunți
  2. a sfărâma
  3. a toca (carne), a tăia mărunt
    Butchers often use machines to mince meat.
  4. a nu spune tot, a vorbi pe ocolite
  5. a vorbi din vârful buzelor (cu o eleganță afectată)
  6. a merge cu pași mărunți

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse





franceză

(français)

Etimologie

Deverbal din mincer, care provine din latină minutare < minutus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mince
Singular Plural
Masculin mince minces
Feminin mince minces
  1. suplu, zvelt; subțire, grațios
    Étoffe mince.
  2. (fig.) mediocru, modest, redus, scăzut
    Un mince héritage.

Cuvinte derivate


Interjecție

mince!

  1. la dracu'!, pe toți dracii!
  2. ptiu! la naiba!