umplutură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a umple + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /um.plu'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
umplutură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ umplutură umpluturi
Articulat umplutura umpluturile
Genitiv-Dativ umpluturii umpluturilor
Vocativ umplutură umpluturilor
  1. ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc.
  2. (spec.) preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură.
  3. (spec.) material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela.
  4. (spec.) cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii).
  5. (fig.) element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa).


Traduceri

Referințe