umplutură

română

Etimologie

Din a umple + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /um.plu'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului umplutură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	umplutură	umpluturi
Articulat	umplutura	umpluturile
Genitiv-Dativ	umpluturii	umpluturilor
Vocativ	umplutură	umpluturilor

1. ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc.
2. (spec.) preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură.
3. (spec.) material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela.
4. (spec.) cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii).
5. (fig.) element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online