Sari la conținut

oțetar

De la Wikționar, dicționarul liber
Oțetar
Un oțetar

Etimologie

Din oțet + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /o.ʦe'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
oțetar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oțetar oțetari
Articulat oțetarul oțetarii
Genitiv-Dativ oțetarului oțetarilor
Vocativ oțetarule oțetarilor
  1. (înv.) persoană care fabrică sau vinde oțet.
  2. (bot.) (Rhus typhina) arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, ale cărui frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
oțetar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oțetar oțetare
Articulat oțetarul oțetarele
Genitiv-Dativ oțetarului oțetarelor
Vocativ oțetarule oțetarelor
  1. mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn.

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe