piață
Aspect
(Redirecționat de la piaţă)
Etimologie
Din italiană piazza, parțial prin neogreacă πιάτζα (piátza). Provine din latină platea.
Pronunție
- AFI: /'pja.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului piață | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | piață | piețe |
Articulat | piața | piețele |
Genitiv-Dativ | pieței | piețelor |
Vocativ | ' | ' |
I.
- loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc.
- Piața Marii Adunări Naționale.
- loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare.
- Își vinde produsele la piață.
II.
- (ec. pol.) sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri.
- (reed.) control amănunțit efectuat de personalul instituției.
- (intl.) percheziție.
Sinonime
I.
- 1: scuar
- 2: târg, (la orientali) bazar, (înv.) târgoviște
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- piața imobiliară
- piața internă
- piața mondială
- piață gri
- piață neagră
- piață valutară
- piata imobiliara
- trăsură de piață sau mașină de piață
Expresii
- A face piața = a cumpăra produse alimentare (în special de la piață)
- (fam.) A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane
- (intl.) A chiti la piață = a ieși la furat
Traduceri
spațiu (întins) unde se întâlnesc și se întretaie mai multe străzi într-un oraș
|
|
loc unde se vând și se cumpără mărfuri cu amănuntul (mai ales alimente, zarzavaturi)
|
|
categorie economică