priză
Etimologie
Din franceză prise.
Pronunție
- AFI: /'pri.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului priză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | priză | prize |
| Articulat | priza | prizele |
| Genitiv-Dativ | prizei | prizelor |
| Vocativ | priză | prizelor |
- (tehn.) dispozitiv de conectare cu ajutorul căruia se realizează legătura electrică a unui receptor mobil la o rețea electrică prin intermediul unei fișe de curent; (p.restr.) orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică.
- deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea.
- angrenare a două roți dințate într-un mecanism.
- fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții.
- (livr.) cantitate mică de tutun care se trage pe nas.
- doză (mică) de medicament.
- modul în care este prinsă mingea la handbal, baschet, rugbi etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta.
- (la judo, lupte etc.) dezechilibrare și proiectare a adversarului.
Cuvinte compuse
Expresii
- (fam.) A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online