Sari la conținut

trăsni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) trĕsnonti.

Pronunție

  • AFI: /trəs'ni/


Verb


Conjugarea verbului
trăsni
Infinitiv a trăsni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
trăsnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să trăsnească
Participiu trăsnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. impers. și unipers.) a se produce trăsnete, a cădea trăsnete.
  2. (v.tranz. și intranz.) a izbi, a lovi cu putere.
  3. (v.intranz.) (fig.) a-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera.
  4. (v.refl.) (fig.) a înnebuni, a se țicni.
  5. (v.tranz. și refl.) a (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta.
  6. (v.intranz.) (despre arme de foc) a se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neașteptat
  • (intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită


Traduceri

Etimologie

Confer trosni.

Verb

  1. formă alternativă pentru trosni.

Anagrame

Referințe