trăsni
Etimologie
Din slavă (veche) trĕsnonti.
Pronunție
- AFI: /trəs'ni/
Verb
| Conjugarea verbului trăsni | |
| Infinitiv | a trăsni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
trăsnesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să trăsnească |
| Participiu | trăsnit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz. impers. și unipers.) a se produce trăsnete, a cădea trăsnete.
- (v.tranz. și intranz.) a izbi, a lovi cu putere.
- (v.intranz.) (fig.) a-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera.
- (v.refl.) (fig.) a înnebuni, a se țicni.
- (v.tranz. și refl.) a (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta.
- (v.intranz.) (despre arme de foc) a se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui.
Cuvinte derivate
Expresii
- A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neașteptat
- (intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer trosni.
Verb
- formă alternativă pentru trosni.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online