sfârși
Etimologie
Din slavă sŭvŭršiti.
Pronunție
- AFI: /sfɨrˈʃi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) sfârși | |
| Infinitiv | a (se) sfârși |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) sfârșesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) sfârșească |
| Participiu | sfârșit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta.
- A sfârși o lucrare începută.
- a termina de vorbit, a nu mai avea nimic de spus; a încheia cele spuse.
- Să sfârșesc discuția.
- (reg.) a înfăptui, a realiza.
- a consemna până la sfârșit; a epuiza.
- (v.refl. și intranz.) a ajunge la capăt, a lua sfârșit, a se termina.
- Toate trec și se sfârșesc.
- S-a sfârșit și vacanța!
- (despre obiecte) a se termina cu...
- (v.intranz.) (despre oameni) a ajunge într-un anume fel, într-o anumită situație; (urmat de un infinitiv precedat de prep. "prin") a ajunge să...
- Ei sfârșeau prin a se convinge.
- (v.refl.) a-și pierde viața, a se prăpădi, a muri.
- Fericirea lui s-a sfârșit.
- (v.tranz.) a omorî.
- (v.refl.) a avea o senzație de sfârșeală, de leșin; a fi istovit, sleit de puteri.
Sinonime
- 1: termina, finaliza, isprăvi, încheia, (livr.) fini
- 2: isprăvi, încheia, închide, termina
- 3: desăvârși
- 4: conchide, solda
- 5: se încheia, se termina, (înv. și pop.) se petrece, (înv. și reg.) se obârși, trece
- 8: muri, (fig.) înceta, pieri, expira
- 10: extenua, lihni
Antonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- A sfârși cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva
- A sfârși cu cineva = a rupe relațiile cu cineva, a se supăra pe cineva
- A o sfârși rău = a termina o activitate printr-un eșec
Traduceri
a ajunge până la capăt; a se termina
|
Etimologie
Din sfârși.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sfârși.