încadra

română

Din franceză encadrer.

Conjugarea verbului încadra
Infinitiv	a încadra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încadrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încadreze
Participiu	încadrat
Conjugare	I

(v.tranz.) a înrăma.
(v.refl.) a se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător.
(v.tranz.) (jur.) a cuprinde într-un text de lege o faptă, (p.ext.) un delincvent.
(v.tranz.) (rar) a înconjura, a împresura.
(v.tranz. și refl.) a (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție.
(v.refl.) a se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc.
(v.refl.) a respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni.