încărca
 Vezi și : încarcă, încărcă
|
Etimologie
Din latină *incarricare (< carrĭcāre)
Pronunție
- AFI: /ɨn.kərˈka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) încărca | |
| Infinitiv | a (se) încărca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) încarc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) încarce |
| Participiu | încărcat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva.
- Încarcă carul cu fân.
- a pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat.
- a introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv.
- (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi, a (se) umple (de...).
- (v.tranz.) (fig.) a exagera cu scopul de a înșela.
- (spec.) a adăuga prin înșelătorie un plus la socoteală.
- A încărcat nota de plată.
- (v.tranz.) a acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice.
- Încărcasem o baterie electrică.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult
- A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința
- A fi încărcat de ani = a fi în vârstă
Traduceri
a umple cu ceva
a umple cu încărcătură
a dota cu energie (prin cuplare la o rețea de curent continuu)
Etimologie
Din încărca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru încărca.