îngădui
Etimologie
Din maghiară engedni.
Pronunție
- AFI: /ɨn.gə.du'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) îngădui | |
| Infinitiv | a (se) îngădui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) îngădui |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) îngăduie |
| Participiu | îngăduit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să...
- (v.refl. recipr.) (pop.) a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie.
- Nu pot îngădui una ca asta.
- (v.tranz. și intranz.) (pop.) a avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui.
- (reg.) a întârzia, a zăbovi.
Sinonime
- 1: aproba, accepta, admite, concepe, permite, răbda, suferi, suporta, tolera, (înv. și reg.) pristăni, (înv.) obicni, volnici, (fig. fam.) înghiți
- 3: aștepta, păsui
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a încuviința; a permite