brad
Vezi și : Brad |
Etimologie
Origine necunoscută.
Este vorba probabil de un cuvânt provenit din substratul, posibil alpin, având în vedere zona caracteristică a acestui arbore. Confer numele dat bradului de galii din valea Padului, în Italia, padus, desigur aparținând aceleași familii (Pliniu, III,20), și care s-a păstrat în Rouergue, pade.
Este considerat în general drept autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Hasdeu, Col. Tr., 1873, p. 110; Philippide, II, 701; Pascu, Arch. Rom., IX, 301), sau provenind din albaneză bredh (Meyer 45; Cihac, II, 714; DAR), și în albaneză este considerat de obicei reprezentant al unei rădăcini indo-europene *bras-dh (Jolk, IF, XXX, 208; Capidan, Raporturile, 521). Pornind de la ipoteza albaneză, Graur, Rom., LIII, 383, ajunge la concluzia că brad este refăcut după pluralul brazi, și că forma autentică trebuie să fi fost *braz, ceea ce nu pare a ne apropia mai mult de etimon.
După Lahovary 315, este cuvântul anterior limbilor indo-europenilor.
Pronunție
- AFI: /brad/
Substantiv
Declinarea substantivului brad | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | brad | brazi |
Articulat | bradul | brazii |
Genitiv-Dativ | bradului | brazilor |
Vocativ | bradule | brazilor |
- (bot.) (Abies alba) arbore din familia pinaceelor care crește în zone muntoase, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri; (p.gener.) nume dat coniferelor.
- (p.ext.) lemnul arborelui descris mai sus.
- (spec.) brad tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou.
- (spec.) vârf sau crengi de brad cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nunți.
- (art.) numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă.
Sinonime
- 1: (bot.) pin, (prin Transilv.) porob
- 3: pom de Crăciun
- 5: bradul
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Verde ca bradul = sănătos, viguros, robust
Vezi și
Traduceri
|
|