cotor

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
cotor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cotor cotoare
Articulat cotorul cotoarele
Dativ-Genitiv cotorului cotoarelor
Vocativ cotorule cotoarelor
  1. tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile.
  2. partea de jos a unei tulpini.
    Cotorul viței.
  3. cocean.
  4. rest nefolositor dintr-un obiect uzat.
  5. (fam.) mătură foarte uzată.
  6. parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unei cărți, ale unui registru, ale unui caiet etc.
  7. parte a unui chitanțier, a unui bonier etc. rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în chitanțier, bonier etc. după predarea chitanței.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
cotor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cotor cotori
Articulat cotorul cotorii
Dativ-Genitiv cotorului cotorilor
Vocativ cotorule cotorilor
  1. (la ființe; rar) partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr.


Traduceri

Referințe