profund

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină profundus, franceză profond.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
profund
Singular Plural
Masculin profund profunzi
Feminin profundă profunde
Neutru profund profunde
  1. (despre oameni) înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență.
  2. (despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) puternic, intens, mare.
  3. (despre salut, reverențe etc.) care se face înclinând foarte mult capul, corpul; (p.ext.) care exprimă respect, considerație.
  4. (despre ochi, privire) care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci.
  5. (despre voce, sunete etc.) cu ton jos; grav, adânc.
  6. (despre procese fizice, sociale, morale etc.) fundamental, esențial, radical.
  7. (despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe