țurcă
română
Etimologie
Din ucraineană, rusă kурка (curka).
Pronunție
- AFI: /'ʦur.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului țurcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țurcă | țurci |
| Articulat | țurca | țurcile |
| Genitiv-Dativ | țurcii | țurcilor |
| Vocativ | țurcă | țurcilor |
- bețișor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer țurcan.
Substantiv
| Declinarea substantivului țurcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țurcă | țurci |
| Articulat | țurca | țurcile |
| Genitiv-Dativ | țurcii | țurcilor |
| Vocativ | țurcă | țurcilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online