bunătate

română

Etimologie

Din latină bŏnĭtātem sau bonitas, -atis.

Pronunție

• AFI: /bu.nə'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului bunătate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bunătate	bunătăți
Articulat	bunătatea	bunătățile
Genitiv-Dativ	bunătății	bunătăților
Vocativ	'	'

I.

1. însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe.
2. bunăvoință, amabilitate.
3. faptă bună, binefacere.
4. gust bun, plăcut.

II.

1. (concr.) (la pl.) mâncare sau băutură (foarte) bună.
2. (mai ales la pl.) lucru de calitate (foarte) bună.
3. (la pl.) averi, bogății.

Sinonime

I.

• 1: blândețe, bunețe
• 2: amabilitate
• 3: binefacere
• 4: dulceață

Antonime

• răutate

Cuvinte derivate

• bun
• îmbunătăți
• îmbunătățire
• îmbunătățit

Cuvinte apropiate

• bine

Expresii

• Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...)

Traduceri

însușirea de a fi bun

albaneză: mirësi (shqip) f. cehă: dobrota (čeština) f. daneză: godhed (dansk) c. engleză: goodness (English) esperanto: boneco (Esperanto) estoniană: headus (eesti) finlandeză: hyvyys (suomi) franceză: bonté (français) f. galiciană: bondade (galego) f. germană: Güte (Deutsch) f. greacă: καλοσύνη (Ελληνικά) (kalosýni) f. indoneziană: kebaikan (Bahasa Indonesia) italiană: bontà (italiano) f. latină: bonitas (Latina) f.

maghiară: jóság (magyar) neerlandeză: goedheid (Nederlands) f. norvegiană: godhet (norsk) m., godheit (norsk) m. occitană: bontat (occitan) f. poloneză: dobroć (polski) f. portugheză: bondade (português) f., bem (português) m. rusă: добро (русский) (dobró) n. sârbă: добро (српски / srpski) (dobro) n. spaniolă: bondad (español) f. suedeză: godhet (svenska) c. swahili: uzuri (Kiswahili) turcă: iyilik (Türkçe) ucraineană: добро (українська) (dobro) n.

Referințe

• DEX online