cocon
română
Variante
Etimologie
Etimologie necunoscută. Probabil derivare de la coc(a) („copil”), deși sufixul -on nu este prea clar (DAR înceacă să-l explice ca o formă asimilată -un). Cuvântul este învechit.
Pronunție
- AFI: /koˈkon/
Substantiv
| Declinarea substantivului cocon | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cocon | coconi |
| Articulat | coconul | coconii |
| Genitiv-Dativ | coconului | coconilor |
| Vocativ | coconule | coconilor |
- (pop.) termen de politețe care denumește un bărbat; domn.
- (înv. și pop.) fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte).
- (înv. și reg.) copil mic, abia născut, prunc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză cocon.
Substantiv
| Declinarea substantivului cocon | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cocon | coconi |
| Articulat | coconul | coconii |
| Genitiv-Dativ | coconului | coconilor |
| Vocativ | coconule | coconilor |
- înveliș protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte; (spec.) gogoașă.
- înveliș protector făcut dintr-o substanță gelatinoasă care se solidifică și cu care își înfășoară ouăle unele animale nevertebrate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online