cumpănă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
cumpănă

română

Etimologie

Din slavă (veche) konpona.

Pronunție

  • AFI: /kum'pə.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cumpănă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cumpănă cumpene
Articulat cumpăna cumpenele
Genitiv-Dativ cumpenei cumpenelor
Vocativ cumpănă cumpenelor
  1. dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână.
  2. cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor.
  3. echilibru.
  4. (fig.) limită, măsură; moderație.
    Trebuie să aibă omul, în ființa lui, buna cumpănă a înțelepciunii.
  5. simbol al justiției, reprezentat printr-o balanță.
  6. una dintre constelațiile zodiacului, reprezentată printr-o balanță.
  7. nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect; nivelă cu bulă de aer.
  8. (fig.) soartă (rea); primejdie, nenorocire; încercare la care este supus cineva.
  9. ploaie mare, rupere de nori.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.adj. și adv.) (despre arme) în cumpănă = în cumpănire.

Expresii

  • A arunca (ceva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme
  • A trage (greu) în cumpănă = a avea importanță (mare)
  • A fi (sau a sta) în cumpănă = a șovăi în luarea unei hotărâri
  • (înv.) A pune (pe cineva) în cumpănă = a pune (pe cineva) în încurcătură
  • A ține (ceva) în cumpănă = a ține ceva în poziție suspendată, făcând să balanseze


Traduceri

Referințe