cumpănă
Etimologie
Din slavă (veche) konpona.
Pronunție
- AFI: /ˈkum.pə.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cumpănă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cumpănă | cumpene |
| Articulat | cumpăna | cumpenele |
| Genitiv-Dativ | cumpenei | cumpenelor |
| Vocativ | cumpănă | cumpenelor |
- dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână.
- cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor.
- echilibru.
- (fig.) limită, măsură; moderație.
- Trebuie să aibă omul, în ființa lui, buna cumpănă a înțelepciunii.
- simbol al justiției, reprezentat printr-o balanță.
- una dintre constelațiile zodiacului, reprezentată printr-o balanță.
- nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect; nivelă cu bulă de aer.
- (fig.) soartă (rea); primejdie, nenorocire; încercare la care este supus cineva.
- ploaie mare, rupere de nori.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) (despre arme) în cumpănă = în cumpănire.
Expresii
- A arunca (ceva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme
- A trage (greu) în cumpănă = a avea importanță (mare)
- A fi (sau a sta) în cumpănă = a șovăi în luarea unei hotărâri
- (înv.) A pune (pe cineva) în cumpănă = a pune (pe cineva) în încurcătură
- A ține (ceva) în cumpănă = a ține ceva în poziție suspendată, făcând să balanseze
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online