călăreț

română

Etimologie

Din latină caballaricius.

Pronunție

• AFI: /kə.lə'reʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului călăreț
	Singular	Plural
Masculin	călăreț	călăreți
Feminin	călăreață	călărețe
Neutru	călăreț	călărețe

1. care călărește, (sportiv) care practică călăria.
2. (și subst.) (înv.) călăraș.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului călăreț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călăreț	călăreți
Articulat	călărețul	călăreții
Genitiv-Dativ	călărețului	călăreților
Vocativ	călărețule	călăreților

1. persoană care călărește, (sportiv) care practică călăria.
2. denumire dată unor piese și instrumente:
   1. placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate.
   2. mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul.
   3. mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit.
   4. bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat.

Cuvinte derivate

• călăreață

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartela
• ecarlat
• lacerat

Referințe

• DEX '98 via DEX online