obor

română

Etimologie

Din bulgară обор (obor), sârbocroată obor.

Pronunție

• AFI: /o'bor/

Substantiv

Declinarea substantivului obor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obor	oboare
Articulat	oborul	oboarele
Genitiv-Dativ	oborului	oboarelor
Vocativ	oborule	oboarelor

1. (reg.) loc (împrejmuit) unde se ține un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; (p.ext.) piață.
2. (pop.) împrejmuire pentru vite; țarc, ocol, staul.
3. loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curții unde se țin unelte agricole, nutreț pentru vite etc.

Cuvinte derivate

• oborean

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din rusă обор (obor) „șnur”.

Substantiv

Declinarea substantivului obor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obor	oboare
Articulat	oborul	oboarele
Genitiv-Dativ	oborului	oboarelor
Vocativ	oborule	oboarelor

1. împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online