bloc

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare
Blocuri (3) în Berlin

Cuprins

română

Etimologie

Din fr. bloc şi germ. Blockhaus (3).

Pronunţie


Substantiv


Declinarea substantivului
bloc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bloc blocuri
Articulat blocul blocurile
Dativ-Genitiv blocului blocurilor
Vocativ blocule blocurilor
  1. bucată mare dintr-o materie solidă şi grea, masă solidă dintr-o singură bucată.
  2. ansamblu de elemente grupate, care formează un tot omogen.
    Un imens bloc de stâncă.
  3. clădire mare cu multe etaje.
    Un bloc cu 10 etaje.
  4. alianţă, înţelegere (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuţiuni

Paronime


Traduceri

Referinţe





catalană

(Català)

Etimologie

Din fr. bloc.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

bloc m.

  1. bloc





engleză

(English)

Etimologie

Din fr. bloc.

Pronunţie


Substantiv

bloc, pl. blocs

  1. (între state, partide etc.) bloc

Sinonime

Referinţe





franceză

(Français)

Etimologie

Din nl. blok.

Pronunţie

  • AFI: /blɔk/ pl. /blɔk/


Substantiv

bloc m., blocs pl.

  1. bloc
  2. bloc de desen

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii