comanda
Aspect
Vezi și : comandă |
Etimologie
Din franceză commander.
Pronunție
- AFI: /ko.manˈda/
Verb
Conjugarea verbului comanda | |
Infinitiv | a comanda |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
comand |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să comande |
Participiu | comandat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) (mil.) a da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei.
- a porunci, a ordona.
- A comanda un sistem tehnic.
- a da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar.
- a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a avea comandă
Etimologie
Din comandă.
Pronunție
- AFI: /koˈman.da/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru comandă.