cuțit

română

Etimologie

Din latină *cotῑtus, de la *cotῑre („a ascuți”) (Tiktin, ZRPh., XVIII, 148; Pușcariu 471; Pascu, I, 74; Rosetti, I, 165; DAR; Pușcariu, Lr., 198); confer cute, ascuți, custură.

S-a propus și un derivat de la *acutῑre (Candrea-Dens., 468), care nu prezintă mai multe avantaje.

Pronunție

AFI: /kuˈʦit/

Substantiv

Declinarea substantivului cuțit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuțit	cuțite
Articulat	cuțitul	cuțitele
Genitiv-Dativ	cuțitului	cuțitelor
Vocativ	cuțitule	cuțitelor

instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică și dintr-un mâner, având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie, în atelier etc.
Un cuțit pentru tăiat pâinea.
instrument de os, de metal etc. asemănător cu un cuțit, cu care se taie hârtie sau foile unei cărți.
bisturiu; p. ext. operație, intervenție chirurgicală.
piesă tăioasă de metal la diverse mașini sau unelte.
Cuțit la meliță.
piesă principală a cântarului, sensibilă la cea mai ușoară atingere, care indică greutatea unui corp.
piesă componentă a unor aparate de conectare, care realizează o legătură electrică.

Sinonime

1: (pop.) custură, (arg.) șindel, șuriu
3: (med.) bisturiu
4: (tehn.) limbă, (pop.) bătător, condei, fofelniță, (reg.) cordenci

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

A avea pâinea și cuțitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele
A fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva) = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva), a se urî (cu cineva)
A pune (cuiva) cuțitul în gât = a sili (pe cineva) să facă ceva
A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situație dificilă, precară
(A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire
A-i da (cuiva) un cuțit prin inimă = a simți o durere adâncă

Traduceri

instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică

afrikaans: mes (Afrikaans)
albaneză: thikë (shqip)
arabă: سكين (العربية) (sikkí:n) m.f., مدية (العربية) (mudya) f.
armeană: դանակ (հայերեն) (danak)
asturiană: cuchiellu (asturianu) m.
bască: labana (euskara), aizto (euskara)
bielorusă: нож (беларуская) (nož) m.
bosniacă: nož (bosanski) m.
bretonă: kontell (brezhoneg)
bulgară: нож (български) (nož) m.
catalană: ganivet (català) m.
cehă: nůž (čeština) m.
chineză: 餐刀 (中文)
coreeană: 칼 (한국어) (kal)
croată: nož (hrvatski) m.
daneză: kniv (dansk) c.
ebraică: סכין (עברית) (sakin) m.
engleză: knife (English)
esperanto: tranĉilo (Esperanto)
estoniană: nuga (eesti)
faroeză: knívur (føroyskt)
finlandeză: veitsi (suomi), puukko (suomi)
franceză: couteau (français) m.
friziană: mês (Frysk)
galiciană: coitelo (galego) m.
georgiană: დანაკი (ქართული) (danaki)
germană: Messer (Deutsch) n.
greacă: μαχαίρι (Ελληνικά) (machéri) n.
hindi: चाकू (हिन्दी)
indoneziană: pisau (Bahasa Indonesia)
irlandeză: scian (Gaeilge) f.

islandeză: hnífur (íslenska) m.
italiană: coltello (italiano) m.
japoneză: ナイフ (日本語) (naifu), 小刀 (日本語) (kogatana) (こがたな)
latină: culter (Latina) m.
letonă: nazis (latviešu) m.
lituaniană: peilis (lietuvių) m.
macedoneană: нож (македонски) (nož) m.
maghiară: kés (magyar)
malteză: sikkina (Malti) f.
mongolă: хутга (монгол)
norvegiană: kniv (norsk) m.
neerlandeză: mes (Nederlands) n.
occitană: cotèl (occitan) m.
papamiento: kuchiu (Papiamentu), kuchú (Papiamentu)
persană: کارد (فارسی) (kârd)
poloneză: nóż (polski) m.
portugheză: faca (português) f.
rusă: нож (русский) (nož) m.
sardă: gorteddu (sardu) m., gurteddu (sardu) m., arresoya (sardu) f., arrasoya (sardu) f., lepa (sardu) f., còrrina (sardu) f., broza (sardu) f., patadesa (sardu) f., arburesa (sardu) f.
sârbă: нож (српски / srpski) (nož) m.
scoțiană: sgian (Scots) f.
siciliană: cuteddu (sicilianu) m.
slovacă: nôž (slovenčina) m.
slovenă: nož (slovenščina) m.
spaniolă: cuchillo (español) m.
suedeză: kniv (svenska) c.
swahili: kisu (Kiswahili)
turcă: bıçak (Türkçe)
ucraineană: ніж (українська) (niž)
vietnameză: dao (Tiếng Việt)

Referințe

DEX online