stint

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche styntan („a toci vârful”), influențat de nordică veche *stynta.

Pronunție


Substantiv

stint, pl. stints

  1. fugaci (pasăre)
  2. perioadă de timp, interval
    He had a stint in jail.
  3. (spec.) limită, măsură, hotar
  4. (p.ext.) cantitate, parte, proporție

Sinonime


Verb


Conjugarea verbului
to stint
Infinitiv to stint
Prezent simplu
pers. 3 sg.
stints
Trecut simplu stinted
Participiu trecut stinted
Participiu prezent stinting
  1. (înv.) a înceta, a conteni, a se opri
  2. (ieșit din uz) a nu mai vorbi despre un subiect
  3. a face economie la, a economisi, a agonisi, a cruța
    The next party you throw, don't stint on the beer.
  4. a restrânge, a limita, a reduce
  5. a atribui o sarcină (cuiva)
  6. (despre cai) a fecunda, a faceprocreeze

Sinonime

Etimologie

Origine necunoscută.

Substantiv

stint, pl. stints

  1. (ornit.) mai multe specii de păsări (Calidris); fugaci-de-țărm

Vezi și

Etimologie

Confer stent.

Substantiv

  1. formă eronată pentru stent.

Anagrame

Referințe