Sari la conținut

cimbru

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
cimbru
Cimbru (Satureja hortensis)
Florile cimbrului (Thymus vulgaris)
Zonele (în galben și portocaliu) unde cimbri sunt stabiliți

Etimologie

Origine necunoscută.

Legătura cu greacă θύμπρος (thýmpros) nu este clară, și derivare direct din greacă (Philippide, Bausteine, 54; Pascu, I, 193; Diculescu, Elementele, 483) pare dificilă din punct de vedere fonetic.

S-a presupus un slavă (veche) *čębrŭ, *čąbrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52; Byhan 308; Conev 44), confer cehă čibr, poloneză cząber; dar č- din slavă nu se explică decât prin intermediul român (Berneker 160; Philippide, Viața rom., XVIII, 46; Vasmer, apud DAR; Diculescu, Elementele, 483; confer Pușcariu, Dacor., IV, 1405).

În sfârșit, Weigand, Jb., IX, 80, pleacă de la maghiară csombord, csömbör, care pare împrumut din română. Există ipoteza că este un cuvânt preromanic, ca în latină cimbrus („cimbru”) sau în italiană cembro („cedru hibrid”), de origine necunoscută (Prati 255).

Pronunție

  • AFI: /'ʧim.bru/


Substantiv


Declinarea substantivului
cimbru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cimbru invariabil
Articulat cimbrul invariabil
Genitiv-Dativ cimbrului invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (bot.) (Satureja hortensis) plantă erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, cu frunze înguste și ascuțite, aromate, folosite drept condiment.
  2. (bot.) (Thymus vulgaris) plantă cultivată în țările mediteraneene, înrudită cu maghiranul, cunoscută la noi doar ca plantă de cultură, cu aspect de tufă înaltă cu frunze mai late și flori mici, divers colorate, ale cărei părți aeriene sunt utilizate în scopuri medicinale sau drept condiment; există varietăți cu frunze piperate, altele cu miros de lămâie sau de chimion.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Din franceză Cimbres.

Substantiv


Declinarea substantivului
cimbru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cimbru cimbri
Articulat cimbrul cimbrii
Genitiv-Dativ cimbrului cimbrilor
Vocativ - -
  1. (ist.) persoană care aparținea unui trib germanic stabilit în Antichitate la vărsarea Elbei și înfrânt de romani.

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe