cârlig
Aspect
Etimologie
Creație expresivă, confer bârliga, vârliga (Graur, BL, IV, 98).
Celelalte explicații sunt insuficiente. Cihac, II, 43, propune slavă (veche) *krivŭ („arcuit”). Conev 70 semnalează bulgară кърлик (kărlik), karljuga, care sunt împrumuturi din română. DAR consideră etimonul necunoscut. Giuglea, Dacor., III, 1690, pleacă de la latină calabrix („specie de pin”), imposibil din toate punctele de vedere.
Pronunție
- AFI: /kɨrˈlig/
Substantiv
Declinarea substantivului cârlig | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cârlig | cârlige |
Articulat | cârligul | cârligele |
Genitiv-Dativ | cârligului | cârligelor |
Vocativ | cârligule | cârligelor |
- piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect.
- prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat. care servește la scoaterea găleții cu apă din fântână.
- partea metalică a undiței, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peștele.
- încuietoare la o ușă, la o poartă etc., în formă de bară metalică subțire sau de cui lung, încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc.
- andrea.
- mic dispozitiv cu care se prind rufele pe frânghie.
- (rar) mlădiță sau cârcel de viță de vie.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online