pricină
Etimologie
Din bulgară прична (prična).
Pronunție
- AFI: /'pri.ʧi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pricină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pricină | pricini |
| Articulat | pricina | pricinile |
| Genitiv-Dativ | pricinii | pricinilor |
| Vocativ | pricină | pricinilor |
- cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv.
- prilej, ocazie, pretext.
- motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; (spec.) proces.
- (înv.) act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces.
- întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare.
- problemă; afacere.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat.
- (loc.conj.) Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă.
- (loc.prep.) Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina...
- (loc.adj.) Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv.
Expresii
- (înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni
- (pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie
- A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură
- A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva
- (pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online