colon

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : colon-, cólon, còlon, colón, côlon
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
colon

română

Etimologie

Din franceză colon < latină colonus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
colon
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colon coloni
Articulat colonul colonii
Genitiv-Dativ colonului colonilor
Vocativ colonule colonilor
  1. (în imperiul roman și în evul mediu în europa) muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începefie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi.
  2. (înv.) colonist.


Traduceri

Etimologie

Din neogreacă κωλον (kólon).

Substantiv


Declinarea substantivului
colon
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colon coloni
Articulat colonul colonii
Genitiv-Dativ colonului colonilor
Vocativ colonule colonilor
  1. parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică.


Traduceri

Etimologie

Din spaniolă colono.

Substantiv


Declinarea substantivului
colon
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colon coloni
Articulat colonul colonii
Genitiv-Dativ colonului colonilor
Vocativ colonule colonilor
  1. unitate bănească în Costa Rica și în Salvador.


Traduceri

Etimologie

Din franceză côlon < latină colon.

Substantiv


Declinarea substantivului
colon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colon colonuri
Articulat colonul colonurile
Genitiv-Dativ colonului colonurilor
Vocativ colonule colonurilor
  1. porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect.


Traduceri

Anagrame

Referințe





asturiană

(asturianu)

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„intestinul gros”) < greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).

Pronunție

  • AFI: /ˈko.loŋ/


Substantiv

colon m., cólones pl.

  1. (anat.) colon

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină colonus („fermier, țăran”) < verbul colere („a cultiva”).

Pronunție

  • (oriental) AFI: /kuˈɫon/
  • (occidental) AFI: /koˈɫon/


Substantiv

colon m., colons pl.

  1. (ist.) (mai ales la pl.) colonist, colon

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„subdiviziune a unui vers”) < greacă antică κῶλον ‎(kôlon).

Pronunție

  • (Anglia) AFI: /ˈkəʊlən/, /ˈkəʊlɒn/
  • (SUA) AFI: /ˈkoʊlən/


Substantiv

colon, pl. colons sau cola

  1. (poligr.) colon
  2. (lit.) colon
  3. (ret.) colon

Sinonime

Vezi și

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„intestinul gros”) < greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).

Substantiv

colon, pl. colons sau cola

  1. (anat.) colon

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și

Etimologie

Din franceză colon.

Substantiv

colon, pl. colons

  1. (ieșit din uz; agr.) fermier, țăran, colon
  2. (ist.) colonist (în special în coloniile franceze)

Sinonime

Anagrame

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină colonus („fermier, țăran”) < verbul colere („a cultiva”).

Pronunție

  • AFI: /kɔ.lɔ̃/


Substantiv

colon m., colons pl.

  1. (ist., agr.) fermier, țăran, colon
  2. (ist.) colonist
  3. (agr.) arendaș
  4. (p.anal.) israelieni care au ocupat teritoriu palestinian
  5. (în Quebec, pop., peior.) incult, bădăran, mitocan

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime

Etimologie

Formă apocopă pentru colonel.

Substantiv

colon m., colons pl.

  1. (argou, mil.) colonel

Cuvinte derivate

Referințe





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„intestinul gros”) < greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkɔlo̝ŋ/


Substantiv

colon m.

  1. (anat.) colon

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

  1. Din latină cōlon ‎(„subdiviziune a unui vers”) < greacă antică κῶλον ‎(kôlon).
  2. Din latină cōlon ‎(„intestinul gros”) < greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).
  3. Din spaniolă colón, după Cristóbal Colón – numele spaniol al lui Columb.

Pronunție

  • AFI: /ˈkɔlon/


Substantiv

colon m., invariabil

  1. (lit.) colon
  2. (anat.) colon
  3. (ec.) colon (unitate monetară)

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe





latină

(Latina)

Variante

Etimologie

Din greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkoː.lon/


Substantiv


Declinarea substantivului
cōlon
n. Singular Plural
Nominativ cōlon cōla
Genitiv cōlī cōlōrum
Dativ cōlō cōlīs
Acuzativ cōlon cōla
Ablativ cōlō cōlīs
Vocativ cōlon cōla
  1. (anat.) colon
  2. (med.) colică


Etimologie

Din greacă antică κῶλον ‎(kôlon).

Pronunție

  • AFI: /ˈkoː.lon/


Substantiv

  1. (lit.) colon

Sinonime

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„subdiviziune a unui vers”) < greacă antică κῶλον ‎(kôlon).

Pronunție

  • AFI: /ˈko.lɔn/


Substantiv

colon m., cólones pl.

  1. (lit.) colon
  2. (ret.) colon

Etimologie

Din latină cōlon ‎(„intestinul gros”) < greacă antică κόλον ‎(kólon, „intestinul gros”).

Substantiv

colon m., cólones pl.

  1. (anat.) colon

Cuvinte compuse

Referințe