râde

Vezi și : rade, Rade, radé, Radé, radę, råde, Råde, Rađê, Rađe, radě, řadě, řádě

română

Din latină ridere.

(v.intranz.) a-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate.
Beau și râd.
a se distra; a se amuza, a face haz de ceva.
a fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura.
(cu determinări în dativ sau introduse prin prep. "la") a arăta cuiva simpatie, surâzându-i.
(despre soartă, noroc) a-i fi cuiva favorabil, prielnic.
a-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs.
a nu ține seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a disprețui.

A râde (sau, rar a-și râde) în barbă (sau pe sub mustață) = a râde reținut, pe ascuns
A râde în pumni = a râde pe ascuns
A râde cu hohote (sau cu lacrimi) = a râde foarte tare
A râde de cineva (sau de ceva) = a lua în râs pe cineva (sau ceva)
A-i râde cuiva inima = a simți o mare bucurie
(rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură)
A râde (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) = a sfida pe cineva; a-și bate joc de cineva care este de față
Râde hârb de oală spartă (sau râde ruptul de cârpit) = se spune despre cineva, care critică pe altul pentru un cusur, pe care îl are el însuși
Râd (sau ar râde) și câinii (sau și curcile, ciorile) de cineva = se zice despre cineva care s-a făcut de rușine, s-a compromis

a-și exprima buna dispoziție prin râs

Din râde.