umbră
 Vezi și : Umbra, umbra
|
Etimologie
Din latină umbra.
Pronunție
- AFI: /ˈum.brə/
Substantiv
| Declinarea substantivului umbră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | umbră | umbre |
| Articulat | umbra | umbrele |
| Genitiv-Dativ | umbrei | umbrelor |
| Vocativ | umbră | umbrelor |
- lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină; porțiune din spațiu întunecoasă (și răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină.
- întuneric, întunecime, obscuritate.
- nuanță închisă, pată întunecată.
- (spec.) parte mai întunecată dintr-o imagine plastică.
- (fig.) stare de tristețe, de îngândurare etc. întipărită pe fața cuiva.
- (de obicei urmat de o determinare în genitiv) conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafață (mai) luminată.
- imagine neclară, nedeslușită; obiect care nu se vede bine (din cauza întunericului, a ceții etc. sau pentru că este privit printr-un corp puțin transparent).
- (în concepțiile mistice și în basme) duhul unui om mort sau ființă supranaturală, fantomatică; stafie, fantomă, nălucă.
- (fig.) ființă foarte slabă (și bolnavă).
- (fig.) urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică din ceva.
- (fig.) părere, aparență, iluzie.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) Fără umbră = corect, desăvârșit, pur.
- (loc.adv.) Din umbră = fără a se arăta pe față; pe ascuns, pe furiș.
Expresii
- A sta (sau a fi, a rămâne etc.) în (sau la) umbră = a sta (sau a fi, a rămâne etc.) ascuns, retras, deoparte
- A lăsa (pe cineva) in umbră = a lăsa (pe cineva) mai prejos, a eclipsa (pe cineva)
- Se teme și de umbra lui, = se spune despre un om foarte fricos
- Face umbră pământului (degeaba), = se spune despre un om incapabil să producă, să realizeze ceva
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online