vioară
Etimologie
Din italiană viola, dar derivarea nu este clară. Prezența lui r, care nu poate reprezenta decât un l latin, nu a fost explicată; motiv pentru care s-a crezut într-o derivare directă din latină *vῑvŭla (Meyer-Lübke apud Pușcariu 1903; Drăganu, Dacor., II, 623; confer REW 9357) sau într-o creație expresivă (Giuglea, Dacor., III, 594).
Derivare din maghiară viola (Gáldi, Dict., 169) nu este mai probabilă, nici cea din neogreacă βιολί (violí) (Cihac, II, 711). Oricum, nu poate fi decât cuvânt relativ modern, ca și instrumentul pe care-l denumește; așa că suntem siliți să presupunem că r se datorează unei analogii, probabil cu vior < viu.
Pronunție
- AFI: /viˈo̯a.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului vioară | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vioară | viori |
Articulat | vioara | viorile |
Genitiv-Dativ | viorii | viorilor |
Vocativ | vioară, vioaro | viorilor |
- (muz.) instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe patru coarde (acordate sol-re-la-mi), care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite.
- (p.ext.) arta de a interpreta o compoziție muzicală la o vioară.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
|
|
Etimologie
Din latină vĭǒla.
Înrudit cu italiană viola, provensală viola, catalană viola, spaniolă viola, portugheză viola și franceză viole.
Substantiv
Declinarea substantivului vioară | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vioară | vioare |
Articulat | vioara | vioarele |
Genitiv-Dativ | vioarei | vioarelor |
Vocativ | vioară, vioaro | vioarelor |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
|
|
Etimologie
Adjectiv
Declinarea adjectivului vioară | ||
Singular | Plural | |
Masculin | vior | viori |
Feminin | vioară | vioare |
Neutru | vior | vioare |
Sinonime
Cuvinte apropiate
Expresii
- (substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima
Traduceri
|
|