Sari la conținut

ana

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Ana, ANA, -ana, ana-, ʻana, ʻAna, aná, anà, anã, anâ, anā́, aňa, aŋa, ána, Ána, āna

Etimologie

Origine necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ana
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ana anale
Articulat anaua analele
Genitiv-Dativ analei analelor
Vocativ ' '
  1. frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor.
  2. frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești.

Vezi și


Traduceri

Referințe





(English)

Etimologie

Din sufixul latin -ana.

Pronunție


Substantiv

ana, pl. anas

  1. colecție de lucruri despre o persoană sau un loc, de regulă anecdote

Etimologie

Din greacă ἀνά (aná).

Adverb

ana, (necomparabil)

  1. (în rețete) de fiecare, o cantitate egală

Etimologie

Forma scurtă pentru anorexia.

Substantiv

ana, (nenumărabil)

  1. (Internet, argou) anorexie





(akz)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

ana

  1. eu





(goh)

Etimologie

Rudă cu latină anus

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ana

  1. bunică


Prepoziție

ana

  1. la, într-un anumit loc





(Hausa)

Etimologie

Din polineziană comună

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ana

  1. peșteră





(日本語)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ana (kanji , hiragana あな)

  1. peșteră
  2. gaură





(मराठी)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ana invariabil

  1. peșteră






(Ikinyarwanda)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /u.mwàa.na/


Substantiv

ana

  1. copil

Omonime





(Sesotho sa Leboa)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ana

  1. copil

Omonime





(Sesotho)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ana

  1. copil

Omonime





(español)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ana

  1. unitate de măsură folosită la măsurarea hainelor echivalentă a 1,2 metri





(svenska)

Etimologie

  1. (Verbul) Din germană ahnen („a suspecta, a bănui”).
  2. (Substantivul) Derivat regresiv din verbul (att) ana („a bănui”). Forma de singular refăcută după pluralul.

Pronunție

  • AFI: /²ɑːna/


Verb


Conjugarea verbului
ana
Activ Pasiv
Infinitiv ana anas
Prezent anar anas
Perfect anade anades
Supin anat anats
Imperativ ana
Participiu
Prezent anande, anandes
Perfect anad
  1. a bănui
    Jag anar att någon kommer att känna igen honom trots förklädnaden.
  2. a crede
  3. a vedea, a distinge
    Jag tror jag anar en katt i den busken.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii


Substantiv


Declinarea substantivului
ana
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ ana anan anor anorna
Genitiv anas anans anors anornas
  1. (geneal.) strămoș

Sinonime

Referințe





(sux)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

ana

  1. ce





(Kiswahili)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ana

  1. copil
  2. fiu, fiică

Sinonime

Omonime





(qırımtatarca)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ana
' Singular Plural
Nominativ ana invariabil
Acuzativ ananı invariabil
Dativ anaga invariabil
Genitiv ananiñ invariabil

ana

  1. mamă





(Xitsonga)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

ana

  1. deja
    ana a va fambile loko ndzi fika = Deja plecaseră când am ajuns eu.
  2. de fapt
    ana wa karhata, a a ku be = De fapt, ești problematic, lasă-l să-ți facă morală.





(Türkçe)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ana
' Singular Plural
Nominativ ana invariabil
Acuzativ ananı invariabil
Dativ anaga invariabil
Genitiv ananiñ invariabil

ana

  1. mamă


Adjectiv

ana

  1. principal, dominant





(ئۇيغۇرچە / Uyghurche)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ana

  1. copil
  2. onorație dată unei femei în vârstă
  3. femelă
  4. origine, cauză





(Tshivenda)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ana

  1. copil

Omonime





(Wolof)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Pronume

ana

  1. unde este...(x)? ; unde sunt ...(x și y)?
    ana sa jabar? = Unde este soția ta?
    ana wanag wi? = Unde sunt toaletele?