curăța

română

Conjugarea verbului (se) curăța
Infinitiv	a (se) curăța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) curăț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) curețe
Participiu	curățat
Conjugare	I

I.

(v.tranz. și refl.) a face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine.
Curăț murdăria de pe jos.
(v.tranz.) a îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.
Ea curăță un fruct de coajă.
(v.tranz. și refl.) a (se) vindeca de o boală (de piele).
(v.tranz.) a îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.
Curăț praful.

A curăța un obiect de murdărie.

II.

(v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).
(v.refl.) (în limbajul bisericesc) a se mântui, a se purifica.
(v.tranz.) (fam.) a omorî.
(v.refl.) a muri.
(v.tranz. și refl.) a face să rămână sau a rămâne fără nici un ban.