suliță
română
Etimologie
Din slavă (veche) sulica.
Pronunție
- AFI: /su'li.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului suliță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suliță | suliți |
| Articulat | sulița | sulițile |
| Genitiv-Dativ | suliții | suliților |
| Vocativ | suliță | suliților |
- armă de atac formată dintr-o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit, folosită mai ales în antichitate și în evul mediu; lance.
- (fig.) înțepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva.
- (sport) instrument folosit în probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini lungi din lemn sau din metal, cu un vârf metalic ascuțit și cu un manșon situat în jurul centrului de greutate; (p.ext.) probă sportivă practicată cu acest instrument.
- (fig.) (pop.) unitate de măsură a timpului, egală cu circa o oră și jumătate, calculată după spațiul străbătut de un astru pe cer, începând de la răsăritul lui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online