suliță

română

Etimologie

Din slavă (veche) sulica.

Pronunție

• AFI: /su'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului suliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suliță	suliți
Articulat	sulița	sulițile
Genitiv-Dativ	suliții	suliților
Vocativ	suliță	suliților

1. armă de atac formată dintr-o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit, folosită mai ales în antichitate și în evul mediu; lance.
2. (fig.) înțepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva.
3. (sport) instrument folosit în probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini lungi din lemn sau din metal, cu un vârf metalic ascuțit și cu un manșon situat în jurul centrului de greutate; (p.ext.) probă sportivă practicată cu acest instrument.
4. (fig.) (pop.) unitate de măsură a timpului, egală cu circa o oră și jumătate, calculată după spațiul străbătut de un astru pe cer, începând de la răsăritul lui.

Cuvinte derivate

• sulicioară
• sulițar
• sulițaș
• sulițică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• lușați
• saluți
• stilau

Referințe

• DEX '98 via DEX online