ură
Aspect
Vezi și : URA, Urà, ura, ʻura, -ura, -úra |
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'u.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului ură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ură | uri |
Articulat | ura | urile |
Genitiv-Dativ | urii | urilor |
Vocativ | ură, uro | urilor |
- sentiment puternic, nestăpânit, de dușmănie față de cineva sau de ceva.
- (bot.) (Gymnadenia conopsea) plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii.
Sinonime
- 1: dușmănie, ostilitate
- 2: (bot.) palma-pământului
Antonime
Cuvinte apropiate
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
atitudine dușmănoasă; ostilitate
|
|
plantă; floare