țintă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) centaban, monedă”.

Pronunție

  • AFI: /'ʦin.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țintă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țintă ținte
Articulat ținta țintele
Genitiv-Dativ țintei țintelor
Vocativ țintă țintelor
  1. cui scurt de metal cu floarea de forme și mărimi diferite, folosit de cizmari, curelari, tapițeri etc.
  2. (fig.) mică pată albă pe fruntea cailor și a vitelor; stea, steluță.
  3. semnul sau locul în care se ochește cu o armă de foc sau cu o săgeată; (p.ext.) ochire, țintire.
  4. ceea ce este sau devine obiectul atenției sau privirii cuiva.
    E ținta tuturor privirilor.
  5. locul către care tindeajungă cineva.
  6. (rar) țelul unei întreceri sportive.
  7. scop final, țel, obiectiv.
  8. spațiul de deasupra porții la jocul de rugbi; but.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A privi (sau a se uita) fără (de) țintă = a privi în gol
  • (adverbial) A privi (sau a se uita, a căuta) țintă sau a ține (ori a sta cu) ochii țintă = a privi fix, ațintit, a fi cu ochii pironiți (la ceva)


Traduceri

Referințe