pământ
(Redirecționat de la pămînt)
 Vezi și : Pământ
|
Etimologie
Provine din latină paumentum < pavimentum.
Ortografie
După adoptarea alfabetului latin (1860 - 1862) este scris pămênt, evidențiind originea sa latină prin folosirea literei e din pavimentum cu accent circumflex. După 1880 este scris pămînt, incorporând simplificările Academiei cu privire la ortografia sunetului î. Din 1993 este scris pământ conform normelor Academiei din acel an.
Pronunție
- AFI: /pəˈmɨnt/
- N.B. Pronunția este identică pentru cele trei scrieri: pămênt, pămînt și pământ.
Substantiv
| Declinarea substantivului pământ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pământ | pământuri |
| Articulat | pământul | pământurile |
| Genitiv-Dativ | pământului | pământurilor |
| Vocativ | pământule | pământurilor |
- scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți.
- Și-a sărutat pământul natal.
- materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale.
- întindere de uscat.
- întindere de teren (cultivabil).
- teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
- împământeni
- împământenire
- împământenit
- pământean, pământeană, pământeancă
- pământenesc
- pământeni
- pământenire
- pământenit
- pământesc
- pământiu
- pământos
- pămânțel
- subpământean
- subpământesc, subpământic
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) Ca pământul = a) cu desăvârșire, de tot; b) profund, greu; c) (în construcții negative) deloc, în nici un fel.
- (loc. adj. și adv.) În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoție, din modestie etc.).
- La pământ = a) întins, culcat pe jos; p. ext. (despre oameni) deprimat, învins; b) (în formule de comandă) culcă-te!
Expresii
- A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona
- Parcă l-a înghițit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut
- A-i veni cuiva să intre în pământ = se spune când cineva se simte foarte rușinat și ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii
- A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc
- A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității
- A nu-l mai ține (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simți o emoție puternică
- A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut
- A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos
- A nu-l (mai) răbda (sau ține pe cineva) pământul = se zice (mai ales în imprecații) despre un om rău
- A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici
- A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț
- Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat
- Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită
- Sărac lipit pământului = foarte sărac
Traduceri
sol
|
|