Giurgiu
română
Etimologie
După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popești, pe râul Argeș. Împăratul roman Iustinian (483-565) a construit aici orașul Theodorapolis.
S-a propagat până în zilele noastre, ipoteza că orașul Giurigiu ar fi fost fondat de genovezi și numit după sfântul protector al Genovei (San Giorgio). Această credință apărută în secolul al XIX-lea, deși larg difuzată, a fost respinsă ulterior de specialiști și ea nu mai constituie astăzi o ipoteză de lucru valabilă.
Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu este în documentul Codex Latinus Parisinus de la începutul secolului al XV-lea, sub forma Zorio. Mențiunea alăturată: "loc pustiu" sugerează distrugerea cetății în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân.
În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunărea. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü".
Pronunție
- AFI: /'ʤiur.ʤiu/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Giurgiu | ||
| ' | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Giurgiu | invariabil |
| Articulat | Giurgiu | invariabil |
| Genitiv-Dativ | Giurgiului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- reședința și cel mai mare oraș al județului Giurgiu, Muntenia, România. Locuitorii se numesc giurgiuveni.
- județul cu același nume.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
|
|