Huși
română
Etimologie
Localitatea Huși este atestată documentar la sfârșitul secolului al XV-lea, mai precis la 1494, într-un document care amintește drumul „ce merge de la Vaslui la Huși”. Un alt document din 1497 amintește de Huși „ce iaste pe Drâslivțe”. Acestea sunt doar trei documente ce amintesc de Huși, însă au mai existat și altele. În 1497, Ștefan cel Mare a ridicat aici o biserică cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care peste aproximativ un secol, în 1598, va deveni episcopie, alături de cea de la Rădăuți și Roman.
Cu privire la originea Hușilor s-au emis mai multe ipoteze. Primul care a încercat să identifice originea orașului a fost părintele Melchisedec Ștefănescu, care a dat episcopiei o cronică mergând cu evenimentele până la jumătatea secolului al XIX-lea. Acestuia i s-au alăturat și alți istorici cum ar fi Nicolae Iorga, Ioan Bogdan, Gh. Ghibănescu ș.a. Este o problemă încă deschisă, cu toate că varianta cea mai plauzibilă descoperită de ei este aceea că numele de Huși ar veni de la un boier Husul care a avut moșii de o parte și de alta a Prutului.
O altă ipoteză privind originea este legată de primirea în această localitate, de către Alexandru cel Bun, a husiților, adepții teoriilor lui Jan Huss, alungați din Cehia după ce mentorul lor a fost condamnat și executat prin ardere pe rug, de către Consiliul de la Constanța.
Pronunție
- AFI: /huʃʲ/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Huși | ||
| ' | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Huși | invariabil |
| Articulat | Huși | invariabil |
| Genitiv-Dativ | Hușiului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
Cuvinte apropiate