centură
Etimologie
Din franceză ceinture.
Pronunție
- AFI: /ʧen'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului centură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | centură | centuri |
| Articulat | centura | centurile |
| Genitiv-Dativ | centurii | centurilor |
| Vocativ | centură | centurilor |
- curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare.
- (mil.) curea lată de piele (rar de pânză) care se pune în jurul taliei și de care se agață sabia, baioneta sau tocul pistolului; centiron.
- fâșie lată de pânză, de elastic, de material plastic etc. cu care se încinge abdomenul pentru a-l susține sau pentru a-l menține în poziție corectă.
- (anat.) ansamblu osos prin care extremitățile se leagă de trunchi.
- (sport) linie orizontală, imaginară, la nivelul ombilicului, care marchează limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament.
- (la lupte) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile.
- grindă orizontală rezemată pe toată lungimea ei pe zidurile unei clădiri, în vederea realizării legăturii dintre ziduri.
- (constr.) brâu de beton pe care se fixează planșeul clădirilor.
- fâșie continuă de tablă de oțel care formează bordajul unei nave.
Cuvinte compuse
- centură de campion
- centură de gimnastică
- centură ortopedică
- centură de salvare
- centură de siguranță
- centură pelviană
- centură scapulară
- centură de radiație
- centură de fortificații
Expresii
- Până, la centură = (de la umeri) până la talie
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online