pipăi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) pipati.

Pronunție

  • AFI: /pi.pə'i/


Verb


Conjugarea verbului
pipăi
Infinitiv a pipăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pipăi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pipăie
Participiu pipăit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a atinge (ușor și repetat) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredințaexistă sau pentru a constata forma, consistența, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil.
    Se pipăie pe frunte.
  2. (v.tranz.) a mângâia (o femeie) atingând (ușor și repetat) cu degetele sau cu palma.
  3. (v.tranz.) (p.anal.) a atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva.
  4. (v.tranz.) (spec.) (med.) a palpa.
  5. (v.tranz.) a lua pulsul.
  6. (v.tranz.) a merge cu nesiguranță, fără să vadă (bine) și folosindu-se de mâini, de baston etc.; a orbecăi.
  7. (v.tranz. și intranz.) a căuta ceva cu mâna pe nevăzute; a dibui, a bâjbâi.
  8. (v.tranz.) (fig.) a încercaafle ceva, a sonda, a tatona; a bănui, a intuiexistă (într-un anumit fel).

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe